Nevoia de „supraviețuire”. Într-o lume în care fabricile intrau în colaps una după alta și locurile de muncă dispăreau, mie – absolventă a facultății în 1990, an în care deja pentru tinerii absolvenți începeau să se închidă ușile companiilor, fără experiență în muncă – nu îmi rămânea decât să mă descurc cu propriile mele forțe, să valorific tot ce aveam eu mai bun: curajul, dorința de cunoaștere și aventură, curiozitatea intelectuală, intuiția, optimismul.

Dincolo de nevoia de a-mi găsi locul și veniturile necesare existenței, era fascinația produselor inovative, inovative pentru România, care până atunci a fost aproape complet închisă pentru ele. Ingineră fiind, mă încântau soluțiile pe care le ofereau ambalajele din plastic flexibil. Mă entuziasma gândul la cât de multe operațiuni se pot înlesni, îmbunătăți, la cât de multe moduri noi de utilizare și ambalare pot aduce aceste produse. Înțelegeam cât de multe industrii pot beneficia de ele, că aproape nu există produs care să nu poată fi ambalat, că orice industrie sau manufactură poate accesa aceste produse. La târgurile externe, varietatea soluțiilor mă bulversa efectiv, erau atât de multe de învățat, atât de multe produse, soluții care toate mă atrăgeau; era ca un „ocean imens” de posibilități.

M-a condus dorința de a ajuta, de a educa, de a fi de folos celor cărora le prezentam soluțiile și posibilitățile cele noi. Eu vedeam viitorul pentru ei, vedeam cum ar putea să își ușureze munca, să aibă produse prezentate și protejate altfel. Niciodată nu am dorit doar să fac comerț, nu sunt suficient de mercantilă sau nu sunt deloc. Din acest motiv nu mi-am făcut o companie orientată spre vânzarea de mărfuri. Compania mea era orientată spre nou, spre soluții, spre inovare, spre educarea pieței.

Adevărul, onestitatea, corectitudinea față de parteneri și colegi. Iubirea de oameni, grija față de ei, respectul.

Cred în capacitatea noastră de a ne reînnoi zilnic, de a deveni mai buni, mai performanți, mai doritori de a fi utili, de a servi partenerilor, colegilor și colectivității în care trăim, cu tot ceea ce este mai bun în noi.

Am încredere în capacitatea oamenilor de a evolua profesional și uman. Iubesc și prețuiesc oamenii; prin ei, compania a devenit unul dintre jucătorii de frunte din industria românească de ambalare flexibilă de înaltă performanță. Și vom continua să creștem.

25 de ani este o perioadă lungă. Am învățat multe lecții. Și frumoase, și dure.

Am observat că de câte ori am vrut să fac altceva decât lucrurile la care chiar sunt pricepută am pierdut. Am învățat repede că am nevoie de echipă, de oameni cu care să visez și să construiesc. Am mai învățat că trebuie să… învăț. Și să mă perfecționez continuu.

Am învățat că trebuie să am răbdare. Am învățat să înțeleg că nu este important ce vreau eu, ci ce ne este bine.

Am învățat să îmi măsor puterile și să îmi fac planuri mari, dar cu o strategie și mai ales cu o echipă extraordinară în spate.

Încă învăț.

Viitorul va fi responsabil sau nu va fi deloc.

Domeniul ambalajelor din plastic este infinit. Nu doar ambalajele noastre sunt flexibile, această industrie este foarte flexibilă, creativă, se înnoiește permanent, în funcție de nevoi și provocări.

Viitorul stă în consumul responsabil, în educarea societății și a partenerilor noștri în a fi implicați și responsabili în felul în care gestionează acest dar al științei –ambalajele flexibile din plastic.

Cât de bune sau mai puțin bune pot fi ambalajele noi alegem, prin felul în care decidem ce ambalaj folosim, cum îl folosim, cum îl gestionăm de-a lungul ciclului său de viață, cum îl refolosim, cum protejăm mediul înconjurător. Binele sau mai puțin binele rezultă din deciziile omenești, nu din produs neapărat.

Pentru mine, viitorul responsabil înseamnă: consultanță în a alege responsabil ambalajul, în a oferi soluții și ambalaje green (care își au sursa în natură, prietenoase cu natura), dar și informarea și educarea partenerilor, a societății. Viitorul înseamnă cunoaștere, inovație, soluție, implicare și educare.